Constanța sau eleganța Belle Epoque

În vara aceasta mi-am propus să fiu turist în țara mea:), să văd locurile natale cu ochi de vizitator și să mă bucur, exact că atunci când călătoresc în țări străine.

Voi scrie azi despre locul meu preferat de la malul mării: faleza cazinoului Constanța, portul Tomis și Piața Ovidiu. 

Nu pierd nici o ocazie, indiferent de anotimp, să fac o plimbare prin fața unei bijuterii ale arhitecturii noastre, lăsată, din păcate, într-o dureroasă uitare și paragină. Campanii diferire de salvare ale Cazinoului au fost inițiate de-a lungul ultimiilor ani însă nimic nu s-a făcut încă pentru a salva de la distrugere această emblemă elegantă a perioadei Belle Epoque Românești. 

Cazinoul Constanta sau simbolul unei lumi apuse

Citeam că în Constanța au existat alte 2 cazinouri în zona Mării Negre, înlocuite apoi cu celebrul Cazino proiectat de arhitectul Daniel Renard, într-un stil inconfundabil de Art Nuoveau, la 1903. Se pare însă că istoria cazinoului a fost mereu una tulburătoare, încă de la începuturile sale, arhitecții au fost înlocuiți în funcție de culoarea politică a cârmuitorilor, stilul modificat în funcție de viziunea fiecăruia și astfel…la sfârșit avem o clădire absolut inpunatoare cu un stil inconfundabil. Cu toate acestea, inaugurarea a avut loc în 1910 și ceremonia a avut ca invitat de onoare și amfitrion pe Regele Ferdinant. Deși inițial a fost proiectat ca și sală de  teatru, apoi a devenit loc de refugiu pentru răniții celui dintâi război mondial sau loc de retragere pentru trupele germane (în cel de-al doilea război mondial),  cazinoul a fost folosit cu precădere pentru jocuri de noroc sau sală de conferințe. 

Se spune că în interior era de un lux greu de imaginat, că  multe personalități s-au plimbat pe scara sa elegantă, o lume exclusivistă care a fost vrăjită de mirajul jocurilor, de frumusețea mării văzute de la ferestrele cu arcade.

În  toamna anului trecut am avut șansa să vizitez această clădire în interior și, chiar dacă lăsată în ruină din cauza intereselor politice, am putut să descoper o lume uitată a eleganței, o scară interioară în formă de spirală, urmele unor candelabre grele de sticlă, lumina soarelui care se revarsă pe pereții, cândva împodobiți cu oglinzi și tablouri.

Am zeci de fotografii cu Cazinoul și îmi place să visez, uneori, la o lume demult apusă. Sper să pot să revăd, la un moment dat, această minunată clădire renovată în linia vremii, să văd o nevoie a românilor de a păstra un pic de istorie.

Cel puțin zona din fața cazinoului (foișorul dar și statuia Veronicăi Miclea) a fost refăcută acum câțiva ani cu Fonduri Europene și azi te face mândru că te poți plimba și poți admira un apus printre macaralele din port, că poți savura o înghețată în timp ce te bucuri de zborul pescărușilor.

În fiecare weekend e plin de constănțeni sau de turiști care își fac plimbarea de după amiază pe faleza cazinoului și se bucură de diferite evenimente care sunt organizate aici: fie un târg de obiecte de anticariat, fie un târg de carte sau un concert al fanfarei Marinei Militare.

Savurează o cafea în Portul Tomis 

Îmi place enorm să mă plimb printre terasele elgante din port, să admir ambarcațiunile trase la mal, să urmăresc oamenii care se perinda grăbiți…toate acestea mă fac să îmi placă România. Zona aceasta te lasă sa visezi că te afli  în orice alt oraș european cu ieșire la mare, lumea e la fel ca în orice alt colț al lumii și este momentul când poți spune că „și la noi e ca în afară”:).

Din zona teraselor se poate ajunge foarte ușor pe plaja Modern și indiferent de anotimp o incursiune la malul mării este o idee minunată. Cu toate acestea, trebuie  menționez  că doar vara în apele de lângă port se pot vedea, uneori, grupuri de delfini.

Oricând de târziu este, poți face fotografii cu adevărat impresionante și te poți bucura de locul cel mai iubit al constănțenilor 🙂.

Descoperă centrul vechi din Piața Ovidiu

Fie de pe faleză sau de pe plaja Modern se poate ajunge foarte ușor în piața Ovidiu, unde poți descoperi clădiri vechi dar și frumoasa Moschee Hunchiar.

Acest lăcaș de cult nu are dimensiuni foarte mari dar are o imensă  însemnătate pentru istoria Constanței, fiind de altfel cel mai vechi și cunoscut simbol al culturii musulmane din oraș. Dobrogea este un mix de culturi (români, aromâni, turci, tătari etc) și am știut dintotdeauna să respectăm cultura și religia fiecăruia (în școală sărbătoream atât crăciunul cât și baieramul cu aceeai bucurie și dragoste pentru …cozonac sau baclavale:). Nu am avut încă șansa să vizitez această mochee în interior dar este pe lista mea de activități turistice. 

Centrul Vechi din Constanța este într-o continuă reconstrucție și se pot vedea câteva îmbunătățiri enorme față de acum câțiva ani. S-a păstrat istoria, s-a respectat arhitectura și s-a investit în curățenia și refacerea moltor zone din Piața Ovidiu.

Ultimul meu sfat e să vizitezi orașul în orice anotimp dar, mie personal, în place toamna târziu și iarna:)…fără turiști prea mulți, cu apele sale calme și aerul elegant de Belle Epoque.

Copenhaga și împrejurimile-Kronborg & Louisiana

Castelul Kronborg – intrarea principala

Danemarca e țara în care castelele și poveștile cu regi și regine se pot găsi aproape oriunde la malul mării.  Odată ajuns în Copenhaga și ai vizitat cele mai importante obiective turistice (Copenhaga – arta și bicicletele (2) sau Copenhaga – arta și bicicletele (1) ), este indicat să profiți de o zi și să vizitezi locurile înconjurătoare. Două dintre acestea sunt chiar castelul Kronborg (reședința „oficială” a lui Hamlet) și Louisiana (cea mai mare expoziție de artă modernă din Europa).

• Caută-l pe Hamlet la Kronborg

Intodeauna am fost fascinată de castele și palate și, tocmai de aceea, nu puteam rata o vizită la unul dintre cele mai renumite castele daneze: Kronborg. Fiind o veche  fortăreață, castelul este împrejmuit de ziduri vechi de sute de ani dar și de apele scandinave, deloc prietenoase cu cei care ar fi dorit să atace iubitul castel al regelui Frederic al II-lea.

Curtea interioara a castelului si turnurile de aparare

Castelul Kronborg este situat la nord de Elsinore pe un sit de o mare importanță strategică, la granița dintre Danemarca și Suedia, la 40 de minute de condus de Copenhaga. Biletul costă 100 de coroane daneze și, pentru că era în extra-sezon, în preț a fost inclus și un scurt tur cu ghidul. In general nu sunt un fan al vizitelor cu ghizi, majoritatea sunt mult prea plictisiți să spună aceeași poveste mereu, repetând-o aproape obsesiv ca un elev pedepsit:). Nu a fost clar situația de la Kronborg: ghida a vorbit pasionată nu doar despre castel dar și despre legende ce au marcat istoria tumultoasă a locului (acele povești fabuloase despre petreceri și turniruri, ce l-au determinat pe Shekspeare să aleagă acest loc ca și „casă” a lui Hamlet).

Castelul este construit în stil  renascentist, cu o curte spațioasă, amplasat într-o zonă extraordinar de frumoasă, lângă mare pe faza unei foste fortăreațe, construit de către regele Frederick al II-lea. Deoarece regele a dorit să ofere o nouă „casă” frumoasei sale soții, Sophie, Kronborg este decorat excesiv și bogat în ornamente de gresie cu modele unice, pline de imaginație.

Regina Sophia -marea iubire a lui Friedric al II-lea

Camerele reginei

Sala Mare (sala banchetelor) este una dintre camerele cele mai rafinate și cea mai mare de acest gen din Europa de Nord. Petrecerile care se organizau aici au adus faima castelului deoarece țineau câte 3-4 zile, ca în povești, și erau invitați oaspeți din toată Europa.

 

Camera de zi a reginei

Ghida ne-a povestit chiar și de un mod special de a ciocni paharele (rămas în istorie ca o altă  extravaganță a lui Frederic al II-lea: Împăratul se ridica în picioare cu paharul și propunea un toast. În acel moment, tobele și trompetele începeau să bată iar din afară meterezelor castelului, artileria pregătea tunurile și trăgea in aer. Toată lumea trebuia să se ridice apoi împreună cu regele și să se bucure de banchetul unde, în mod normal, se serveau peste 24 de feluri de mâncare.

 

Sala banchetului –  sala mare

Sala de bal era acoperită de tapiserii somptuase, țesute în fir de aur ce reprezentau momente decisive din isoria Danemarcei astfel că, de multe ori, erau considerate un mod de propagandă, ce trebuia să demonstreze oaspeților curajul și măreția împăratului și a supușilor săi.

Tunurile  erau folosite si pentru salutarea oaspetilor de seama

În subsolurile castelului se află catacombele fostei fortărețe și, tot aici, se găsește și statuia eroului național Holger Danske.  Acesta „doarme” în pasajele subterane de sute de ani. În conformitate cu o veche legenda, Holger Danske se va trezi si va ridica sabia în ziua în care Danemarca va fi din nou amenințată de dușmani.

Statuia lui Holger Danske

Catacombele castelului

Istoria castelului a fost una  presărată  nu doar cu povești de cap și spadă dar și cu războaie, incendii și lupte de putere . În anul 1629, castelul a ars din temelii, singura parte rămasă intactă fiind capela reginei. Doar arucand o privire în interiorul capelei ne putem da seama, încă o dată, de măreția castelului și de importanța celor care i-au călcat pragurile de-a lungul vremii.

Capela castelului – singura intacta dupa incendiu

Acestea toate fiind spuse despre istoria castelului, se înțelege de ce Shakespeare a ales să „construiască” povestea celebrului personaj tocmai printre aceste ziduri pline de povești nemuritoare:).

Portului micului oras

Hamlet a fost pus în scenă pentru pentru prima dată la Kronborg în 1816 pentru a comemora 200 de ani de la moartea lui Shakespeare iar din 1937 piesa a fost jucată recurent. Aceste performanțe au atras nume mari internaționale ca Laurence Olivier, Vivien Leigh, John Gielgud, Kenneth Branagh, Derek Jacobi, Simon Russell Beale si Jude Law.

•  Descoperă cea mai mare expoziție de artă modernă din Danemarca la Louisiana

 La întoarcerea de la Kronborg, în drumul spre Copenhaga, nu ezita să te oprești și să admiri muzeul de artă modernă Louisiana. Acesta nu este doar un loc pentru iubitorii de artă dar și pentru cei care vor să se bucure de o ieșire în aer liber, să admire de parcul ce înconjoară muzeul și să savureze o cană de cafea la malul mării. Am rămas suprinsă să văd cât de multă lume venea să își petreacă o după-amiază de dumincă printre tablouri sau sculturi contemporane.

În fiecare an, Muzeul Louisiana prezintă de la șase până la opt expoziții majore ale artei moderne, inclusiv maeștri clasici dar și nume noi pe piața artiștilor internaționali.

Atunci când Louisiana și-a deschis porțile în anul 1958, fondatorul, Knud W. Jensen, și-a dorit ca muzeul să fie o casă pentru arta daneză modernă. Dar, după doar câțiva ani, el a schimbat cursul, și în loc să fie o colecție predominant daneză, Louisiana a devenit un muzeu internațional cu numeroase lucrări de renume.

M-am întrebat de ce acest muzeu are nume de femeie, de altfel ciudat pentru o astfel de locație:). Ca tot ceea ce se întâmplă în Danemarca, și aici există o poveste de dragoste la mijloc: un nobil și cele trei neveste ale sale. Knud W. Jensen a ales să „preia” numele casei de la țară acestui nobilului, casă convertită mai târziu într-un muzeu. Proprietatea a fost construită în 1855 de Alexander Brun (1814-1893), fost ofițer și maestru al Royal Hunt, căsătorit cu trei femei care au avut toate același nume: Louise . Intrarea în muzeu este una romanțată, într-o mică pădure, la malul mării…locația perfectă pentru scurtele vacanțe la țară ale artistocratului.

Operele de artă expuse aici aparțin fie artiștilor cunoscuți sau celor la început de carieră. Unele dintre experimentele artistice pe care le-am văzut aici mi-au plăcut foarte mult, ca de exemplu camera cu lumini și umbre iar unele, personal, nu le-am putut înțelege deloc, ca de exemplu un artist care „desena” un cearșaf de peste 3000 de metri:)

O vizită la o expoziție de artă contemporană este mereu o incursiune în cele mai ascunse locuri ale minții mele: încerc mereu să înțeleg „ce a vrut să spună autorul”:).

La sfârșitul celor 3 ore de plimbare prin muzeu, am luat o cafea de la restaurantul din incita acestuia și am savurat-o pe malul mării, admirând și fotografiind lebedele elegante. Nu uita să iei un biscuit deoarece acestea vor reacționa la orice idee de mâncare…vor fi mai docile și vei face tone de fotografii faine:).

Sper că te-ai bucurat de Copenhaga și împrejurimile sale și te vei pregăti apoi de o scurtă vizită în Malmo, traversând unul dintre cele  mai mari poduri ce leagă Danemarca de Suedia:).

Bratislava – o plimbare romantică

Bratislava este un oraș ușor subevaluat de majoritatea călătorilor.

Are nenorocul de a se afla între  alte 2 frumuseți ale Europei: Budapesta și Praga, ceea ce îi crează un mare dezavantaj.

În perioada Medievală Bratislava a fost centrul cultural și politic al Europei Centrale. Încă din secolul al XVI lea, datorită locației sale, a fost orașul în care s-au păstrat bijuteriile coroanei Regatului Ungar.

Este colorat, este vesel, e curat și este romantic: cam tot ce caut la o destinație turistică de câteva zile.

Bratislava este recunoscută pentru clădirile medievale, teatrele și spectacole de operă. Dacă ar fi să găsesc un cuvânt caracteristic despre oraș acesta ar fi clar artă! (muzică, pictură, sculptură).

Cum poți descoperi Bratislava? Pe jos :).

Fiecare stradă din centrul vechi e încântătoare și poți să descoperi clădiri, cafenele, restaurante micuțe, ce încă nu apar în ghiduri, ocolite de turiștii gălăgioși.

•  Începe ziua cu o plimbare la castel 

 Pornește pe străduțele în pantă, urcă scările străvechi și oprește-te în față Porții lui Sigimund ca să respiri, ca să admiri, ca să te bucuri de liniște.

 Aceasta este una dintre singurelele porți ale castelului care a rămas în picioare încă din cele mai vechi timpuri, păstrându-și forma și sculpturile originale de secol XV.

Castelul se află pe un deal deasupra orașului așa că te poți bucura de panorama Dunării, clădirile colorate și verdele intens ce pare să domine grădinile din jurul lui.
În funcție de perioada în care juca un rol central, castelul a fost renovat în linia timpului: de la o fortificație împotriva invaziilor otomane la stilul gotic sau cel al epocii moderne.

 În interiorul castelului se află Muzeul de Istorie și Muzeul Național, ambele dedicate istoriei orașului și colecțiilor de artă (cele mai frumoase portrete ale Mariei Teresa & Mariei Antoneta pe care le-am văzut – cel puțin din punctul meu de vedere).

Dimineața razele soarelui învăluie perfect domeniul din jurul castelului lăsând impresia unei plimbări magice printre grădinile cu regi și regine.

 Ajuns în vârf de deal, oprește-te și cuprinde cu privirea  imaginea orașului și pornește, din nou, la pas, să descoperi următoarele frumuseți.

•  Descoperă străduțe lăturalnice 

  Întoarce-te ușor și bucură-te de grădinile palatului încă puțin, savurează cafeaua lângă statuia fetei cu pletele în vânt  și fă o nouă poză panoramei orașului.

Coboară de la Castel pe străduțele micuțe, ia prânzul într-unul din restaurantele ascunse printre pomi și pornește către Biserică Sfântul Martin.

Drumul e chiar pitoresc, trece pe sub pasajul din fața hotelului Falkensteiner Bratislava (vom discută puțin mai jos despre acesta) și se oprește în spatele catedralei, printre clădiri istorice.

 În această catedrală măreață au fost încoronați regii Regatului Ungar între 1563 și 1830 (una dintre cele mai importante figuri regale a Europei a fostă „unsă” aici – Regina Maria Teresa).

 La fel ca și în catedrala din Praga, aici se pot asculta concerte de muzică clasică. Ceea ce este demn de menționat e că Missa Solemnis de Beethoven  a fost cântată primă data în Catedrală Sfântul Martin.

 Ador peretele de lângă catedrală, pe care apar reproducerile după tablourile lui Van Gogh, fiecare fereastră fiind acoperită cu o altă „pictură”.  Am rămas surprinsă atunci când l-am descoperit atât de colorat și vesel, omagiu minunat adus celebrului pictor.

Trebuie să recunosc că în continuare preferatul meu rămâne tabloul cu Floarea Soarealui, fie el o copie de pe un zid în Bratislava sau originalul, expus în Amsterdam, la Van Gogh Musem.

• Pornește spre Centrul Vechi  (Old Town)

  După ce am străbătut  străduțele, m-am oprit în față  Turnului Orașului, clădire ce datează din secolul al XIV lea și  păstrează elegant aceeași formă străveche . A fost construit ca turn de apărare iar astăzi este sediul Muzeului Municipal (cel mai vechi din Bratislava).

 De jur împrejurul pieței sunt bancuțele pe care te poți opri să te bucuri de „furnicarul” de turiști entuziasmați sau să cumperi o înghețată „tipic slovacă” (dar făcută de italieni:))) și să o savurezi cuprins de fericirea tuturor treacatorilor.

Ce am făcut eu? Am încercat să obțin o prețioasă amintire de la unul dintre pictorii stradali, să discut despre „meseria” lor de a suprinde portrete și de a cunoaște trecătorii curioși.

După ce am surprind imaginea de sus (ușor pe ascuns) m-am oprit la tarabele de lângă piața centrală, tarabe pline cu mici suveniruri hand made, păzite de vânzători dornici să te convingă că marfa lor e cea mai bună:).

M-am bucurat să admir hăinuțele croșetate, să miros săpunurile naturale și să achiziționez noi decorațiuni pentru casă care să îmi amintească de această mică excursie. 

 Următoarea oprire  a fost la Palatul ce „guvernează” orașul vechi , cea mai  cunoscută clădire din Bratislava, construită în 1778 și cea care păstrează portretele tuturor membrilor familiei regale Habsburge.

 Tot în interiorul Palatului se poate găsi și Camera Oglinzilor, mai mică decât mult mai faimoasa Sală a Oglinzilor din Versailles, dar la fel de frumoasă și încărcată de istorie. Închide ochii și ia parte la unul dintre cele mai istorice momente alături de Napoleon, la semnarea  tratatului de pace după bătălia de la Austerlitz.

Ieșind din palat, te poți opri în curtea înterioară și admira statuia Sfântului Gheorghe, amplasată în mijlocul unei fântâni atât de frumos sculptată.

•  Savurează o băutură rece pe Michalska Ulica ( ulica = stradă)

Aceasta este cea mai populară stradă din centrul vechi, locul unde se gasesc cele mai multe terase, cafenele, mimi si muzicieni stradali.

 Ceea ce o face mult mai specială decât celelalte străduțe este faptul că toate clădirile s-au menținut încă din sexolul al XVII lea, fără să fie afectate de „intervenția” arhitecților comuniști .

 Așa că, după ce am descoperit puțin istoria, te poți opri la una dintre zecile de terase  să savurezi o bere (recomand Zlaty Bazant – Slovacia e recunoscută pentru producția de bere ) sau, pur și simplu, o halbă rece de Kofola (înlocuitorul slovac pentru Coca-Cola).

 Înainte de a ne bucura de viața culturală și muzica Bratislavei, ne putem opri pentru câteva selfie uri:) la statuile deja celebre din Centrul vechi: Napoleon, Bărbatul la muncă, Cetățeanul galant:) și Paparazzi. Aceste statui au fiecare câte o poveste interesantă și au fost inaugurate în 1997, atunci când întregul Centru Vechi a devenit zonă pietonală.

•  Vizitează Opera 

Locul care aduce magia pe scenă este fără nici o îndoială Opera din Bratislava (Teatrul Național – Operă și Balet). Aceasta a fost ridicată între 1885-1886 și este de o frumusețe răvășitoare, construită de același arhitect „vinovat” cu design ul altor 10 Opere din Europa.

 Aș vrea să spun că am avut șansa să merg la un spectacol dar din păcate nu am ajuns, este un vis și sper să îl îndeplinesc în curând.

 

• In loc de concluzie

 Ce ar mai fi de spus?! A, da: cazarea. Alege un hotel cât mai aproape de centrul vechi, pentru confort, pentru plăcerea de a ajunge într-o clipită la Castel sau în Piață Veche. Recomand călduros Falkensteiner Bratislava, un hotel cu personal prietenos, mic dejun savuros, saună (cadoul perfect după ore și ore de mers pe jos) și un customer service excelent (oferă un coș frumos cu fructe pentru cei ce stau și peste weekend).

O supriza plăcută a reprezentat-o unul dintre localurile la care am ajuns din greșeală: Restaurant Bratislava, cu un design foarte interesant, în formă de vapor, ce a oferit o largă varietate de produse tipic slovace dar și cu prețuri deloc piperate ( http://www.bratislavskarestauracia.sk/ ).

Bucataria slovacă este extrem de gustoasă însă departe de a fi ușoară, așa că  trebuie consumată cu limită deși ,câteodată, e foarte greu să te oprești:).

Am mâncat cu mare drag Kačka (Rată cu varză roșie) și Brindzové halušky (găluște cu brânză) asezonate, în mod evident, de o bere brună clasică:).

Chiar dacă petreci tot concediul în Bratislava sau e doar o mică oprire în drumul către Viena, bucură-te de fiecare moment și  încearcă  să te îndrăgostești de străzile sale.