Ghidul călătoarei fericite

Pe la 18 ani când oamenii mă întrebau ce mă văd făcând la 30 și se așteptau să dau un răspuns frumos și standard, eu spuneam că vreau să am cel puțin 10 vize pe pașaport (pe atunci România nu era în UE:)). Părea ciudat și greu dat fiind că eram într-un mic oraș de provincie dar cumva universul mi-a desenat drumul către nebunia visătoarei călătoare.

În ultimii ani am avut oportunitatea să văd ceva locuri faine și să cunosc oameni speciali, să experimentez preparate culinare și băuturi specifice.

Și mai am atât de multe de văzut:).

Îmi aduc încă aminte de prima ieșire din țara, pe la vreo 20 ani, cu mult visata destinație a copilăriei mele fascinate de Dumas: Paris. Încă nu sunt pregătită să scriu un articol în categoria TravelFunPassion despre bujiteria Franței, nu am încă destul curaj să încerc să descriu tot ce am visat și vizitat acolo, tot ce am sperat și am descoperit.

Harta calatoriilor mele, pana acum:)

A început să îmi placă așa mult gustul călătoriilor încât, ca un dependent, am vrut și mai mult și am realizat că de fiecare dată după o excursie, mă întoarcem mai bogată spiritual.

Momentele mele de fericire, în ultimii ani, au fost bogate în emoții, sentimente puternice, în teamă și dragoste….toate petrecute printre avione, în țări și orașe rupte din jurnalele de călătorie.

Am învățat să călătoresc singură, cu prieteni, cu familia, cu colegi de muncă sau cu oameni necunoscuți.

Deci: Follow me:)

Încerc să răspund mereu întrebărilor celor dragi legate de călătorii și să ofer, așa cum pot, cât mai multe sfaturi.  Rămân mereu o idealistă care încearcă să spună lucruri practice, copilul cu capul în nori care spune povești pentru oameni maturi:).

 Cum să facem să îmbinam utilul cu plăcutul   într-o vacanță?

• Să fim  în siguranță:

Ca să ai curaj să pornești la pas pe străzi, să prinzi răsărituri și apusuri în locuri necunoscute, trebuie să știi mai întâi cât de sigură e zona în care mergi. Înainte de a organiza o excursie caută câteva detalii despre locație pe site-ul MAE (http://www.mae.ro).

Europa este însă, uneori, o zonă a contrastelor: nu am să uit niciodată cât de neînsiguranță m-am simțit în metroul din Milano sau Paris (un puternic sentiment de panică m-a cuprins până la coborârea din tren) dar cât de confortabil a fost să mă plimb singură pe străzile din Cartierul Roșu din Amsterdam, fără ca ceva sau cineva să mă facă să îmi fie vreodată teamă.

• Sfaturi general valabile:

Uneori ceea ce pare evident la prima vedere, poate fi ignorat la fața locului: așa și cu ideile astea știute de toată lumea:).

Este clar ca trebuie să respecți mereu legislația și tradițiile locale, să știi câteva dintre drepturile cetățeanului și a regulilor de liberă circulație (în Europa) sau despre regimul vizelor (în afara continetului)  însă nu e mereu ușor de aplicat (mai ales dacă nu facem din travel un job:).

Din categoria tradiții și obiceiuri 🙂 pot povesti o întâmplare de la începuturile mele de „călătoare”,  de la Vatican, unde am stat la o coadă infernală pentru a participa la slujba de duminică și am aflat la ușă că nu puteam intra deoarece purtam un tricou fără mâneci (pentru religia catolică umerii goi sunt considerați mult prea senzuali).  Am fost nevoită să mă întorc a două zi cu o esarfă suficient de mare încât să îmi acopere umerii (mai ales că era foarte cald afară). Consecința faptului că nu știam, la acel moment, o regulă elementară pentru a vizita catedralele catolice, a fost că am stat iar câteva ore la coadă (ps: a nu se vizita Romă niciodată în august:)) din cauza aglomerației.

Cea de-a două întâmplare a fost anul trecut, la granița dintre Turcia și Bulgaria, când poliția turcească și-a depăsit drepturile și ne-a obligat să rămanem în vamă pentru câteva ore, fără a da și explicațiile necesare  (situația fiind extrem de ciudată și neplăcută în același timp).

• Documente de identitate:

Deși pare un sfat superfluu, se poate întâmpla să îți pierzi actul de identitate pe teritoriul unei țări străine. De aceea e important să ai măcar o vagă idee unde e ambasada sau consulatul României și care e politica eliberării unui act de identitate în regim de urgență cât și costurile acestuia (în general câteva ore pentru un titlu de călătorie).
Tocmai pentru că mă știu foarte împrăștiată și cu capul în nori:), călătoresc mereu cu pașaportul dar și cu buletinul, indiferent de locație: cartea de identitate stă mereu în portofel și pașaportul rămâne bine pus în cameră de hotel (niciodată nu ești prea prudent în astfel de situații:).  Deși uneori toți visăm să plecăm și să nu ne mai întoarcem acasă, e cam ciudat ca acest lucru chiar să fie posibil dn cauza unei probleme tehnice cum ar fi pierderea documentelor:).

• Asigurarea medicală:

E adevărat că  niciodată nu plecăm în vacanță cu ideea că vom ajunge la spital însă este extrem de indicat să ne luăm toate măsurile de precauție.

Știu că mulți sar peste ea și nu îi acordă importanța cuvenită însă atunci când ai nevoie de un serviciu medical de urgență (mai ales) este extrem de indicat să o ai.  În general e important să sunați înainte de prezentarea la un medic în afară țării și să anunțați asiguratorul.

O experiență total neplăcută  a fost în Praga, pentru că  spitalul la care m-am prezentat nu a recunoscut asiguratorul și am fost nevoită să plătesc absolut tot (de la serviciul de urgență la analize).  Abia după ce m-am întors în țară am anunțat firma, am deschis dosar și am trimis copii ale tuturor documentelor eliberate de respectivul spital cerând rambursarea cheltuileilor (a durat mai mult de o lună ). Dacă m-aș fi informat în legătură cu toate procedurile de la început, poate nu plăteam totul cash și nici nu aș fi trecut prin toate acele emoții.

•  Încarcă-te cu voia bună:

După ce m-am asigurat că sunt în siguranță, cunosc tradiția locală și am toate documentele, mă înarmez cu cele câteva resurse de care am nevoie pentru a începe aventura:).

a. Hartă – pe care nu știu niciodată să o folosesc (sunt doar fată, nici măcar care e stânga și dreapta nu știu bine::)) însă tot timpul îmi cumpăr una, ca amintire, că măsură maximă de siguranță.

b. Căștile – ascult muzică (rock sau jazz ) oricând așa că bat străzile cu căștile în urechi, asociez melodii cu locuri, sentimente cu vibrații  și voci senzaționale .

c. Cartea – nu aș pleca nicodată fără o carte în geantă, e mometul de pauză la o cafea, e felul în care mă pot așeza liniștită la o masă și savura o cană aburindă și o filă de poveste.  Deși prefer  cărțile  clasice, mai nou le încerc și pe cele electronice.

d. Mic dicționar (fie el și online) – există zone în care oamenii sunt așa de fericiți că încerci să spui 2 vorbe pe limba lor încat succesul călătoriei e garantat:). Evit mereu să mănânc în zona tursitică și aleg taverne  micuțe, cu mâncare tradițională, unde, probabil, nu va vorbi cineva engleză. Succesul garantat va veni de la cele câteva cuvinte în  limba locală („bună ziua”, „mulțumesc”, „vă rog frumos”), zâmbetul și voia bună:).

e. Aparatul foto – nu plec fără el, mă ajută să surpind momente și peisaje, să încerc să fotografiez oameni pe stradă, să prind în imagini sentimente și reacții.  De aceeea e bine să faci cât mai multe fotografii, atâtea cât îți permite cardul de memorie (e bine să ai mereu două) sau bateria aparatului (nu uita să o încarci înainte de mica plimbare) .

Cam acestea sunt sfaturile călătoarei fericite, câteva pe care le-am experimentat și din care am învățat la rândul meu:).

În curând vine primăvara, moment perfect pentru un city break, pentru fotografii spectaculoase pline de culoare, pentru un nou început și cât mai multă relaxare.

Așa că la categoria Travel vor apărea câteva articole interesante legate de posibile destinații pentru o scurtă vacanță în martie sau aprilie:).

Modlin -fortăreața din orașul fantomă

Am tot spus că Polonia este o țară de o frumusețe aparte, cu o istorie foarte bogată și o putere de a reclădi totul de la zero excepțională.

Nu te opri la un singur oraș dacă ai șansa să ajungi aici, încercă să rupi o zi din concediu și să faci cât mai multe mici excursii în afara locului pe care ai ales să îl vizitezi.

În Polonia există legături de tren frecvente către cele mai frumoase zone și poți profita de infrastructura extrem de bine pusă la punct pentru a descoperi cât mai mule obiective turistice.

Eu am ales Modlin: locul ce pare încă neatins de modernitate, micul oraș fortăreață ce poartă pecetea unei alte epoci, a unei alte istorii, mai veche și mai pierdută în negura timpului decât cel de-al doilea război mondial.

Într-o zi cețoasă și geroasă de ianuarie, am decis că este momentul să aflu mai multe despre acest loc, odată unul dintre cele mai importante puncte istorice ale Europei.

După o jumătate de oră de mers cu trenul (biletul din Varșovia costă cam 30 de zloți dus-întors), am coborât în gara din Modlin, cu sufletul măcinat de curiozitate dar și de bucurie că pot cunoaște mai multe despre simbolul de rezistență în fața atacurilor naziste.

Scurta poveste a unui monument istoric:

Fortăreața Modlin (Twierdza Modlin), este ascunsă la 40 de km de mult mai frumoasa capitală și rezistă stoic în forma originală  încă din timpul secolului XIX.

Istoria celei mai mari fortărețe de pe teritoriul Poloniei începe prin 1656, când a fost ridicată din lemn (legătură între malul  Vistulei și a cel al râului Narew) de către suedezi, în timpul războielor poloneze-lituaniene dar distrusă, la scurt timp, după înfrângerea acestora.

Pentru 150 de ani fortăreața a fost lăsată în paragină dar, în 1806, Napoleon Bonaparte a văzut oportunitatea de a construi aici o  zonă de aprovizionare și apărare pentru forțele sale în eventualitatea unei atac asupra Rusiei.  Abia în 1811, cu puțin timp înaintea începerii războiului franco-rus, fortăreața a fost ridicată, formată fiind din 4 bastioane și devenind cea mai mare construcție militară din Europa.

Modlin este locul unde culturile s-au împletit și au clădit cea mai puternică zonă de apărare, ce a jucat mereu un rol extrem de important, indiferent de conflict sau de cei care se aflau la conducerea sa. Fortăreața a fost ridicată de francezi (1811), fortificată de ruși (1832-1841), „modernizată” de germani (1915), cedată polonezilor (1920) și rămasă în memorie că ultima redută de apărarea în față invaziei naziste din 1939.

Din momentul în care am coborât din tren m-am simțit că într-un mic oraș fantomă, așteptând ca ceva să se întâmple, ca un soldat să aparată de undeva, din timpuri străvechi, să spună povești de vitejie întipărite  adânc în memoria locuitorilor.

Pentru a putea vizita fortăreața trebuie să te afunzi adânc în desișurile pădurii, ce apără și în ziua de azi zidurile vechi de ochii curioșilor trecători.

Străzile goale, vântul care șuieră printre copaci, clădiri parcă uitate în timp și liniștea de mormânt m-au făcut să mă întreb dacă am ajuns în locul sau timpul corect:). Știam ce vroiam să văd dar nu cum să ajung la ruinele mărețului  așezământ  militar.

De la gară la Novogeorgievsk (numele de botez dat de ruși fortăreței) am mers cam 40 de minute, fără să găsesc indicatoare sau măcar pe cineva de la care să cer un sfat. Am utilizat intens marele ajutor al oricărui călător pierdut: Google Maps:).

Locul poate fi magic vara, verde și plin de viață însă în ianuarie, acoperit de zăpadă, părea rupt din filmele lui Alfred Hitchcock:).

Să pornim deci și să vedem ce se poate face într-o astfel de zi în Modlin:).

•  Vizitează  muzeul din complex

Micul muzeu prezintă povestea fortăreței după 1920 și include o frumoasă colecție de armament de pe vremea celor 2 războaie mondiale.

Poate nu este cel mai frumos și nici cel mai bine dotat muzeu însă ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost amabilitatea custodelui, o doamnă între 2 vârste, extrem de dornică să povestească istoria orașului. A vorbit și zâmbit pe tot timpul vizitei și nici măcar nu a contat bariera lingvistică, efectiv ne înțelegeam din priviri și a arătat cu bucurie cât de mândră era că doream să aflu mai multe despre Modlin și îndelungata sa viață militară.

Articol ce chema la arme

Am părăsit muzeul cu o stare de fericire, mulțumită că în acea zi cețoasă de iarnă, alesesem să părăsesc confortul camerei de hotel și să mă pierd printre clădiri părăsite și monumente ce păstrau amintirea atâtor momente cruciale în istoria Europei.

•  Descoperă clădiri și află povești

Să ne plimbăm la braț cu fantomele trecutului 🙂 și să cunoaștem mai multe despre bijuteriile arhitectonice ale fortăreței.

Străzile Modlinului sunt împrejmuite de locuințele foștilor membrii ai armatei țariste datând din 1897-1903.  Fiecare clădire este construită diferit iar cei care locuiau erau repartizați în funcție de gradul pe care îl dețineau: ofițerii superiori aveau camere impozante iar soldații locuiau în cele mai mici . Toate acestea s-au menținut într-o formă extrem de bună, servind și în ziua de azi ca și case private pentru cei din oraș.

Frumusețea vechilor clădiri te surpinde la tot pasul, indiferent de scopul pentru care au fost construite. Un exemplu grăitor este cel al Popotei Ofițerilor ruși, construită sub forma unui palat elegant, una dintre cele mai moderne clădiri în 1900, dotată cu sistem de iluminat și de încălzire electric, centru de cultură și de decizie. Pentru a putea asigura divertismentul pentru soldații locați aici, în 1915, s-a construit până și un cazino, frecventat în perioada interbelică de membrii cei mai de vază ai celei de-a doua republici poloneze.

Poate ar fi fost bine să am un ghid și șansa să vizitez toate acestea și în interior, însă, din păcate, trebuia solicitat în avans cu cel puțin o săptămâna. Poate nu m-am organizat foarte bine, sau poate am sperat că puteam descoperi singură misterele orășelului fantomă:).

În timpul vizitei de la muzeu, doamna cea vorbăreață și simpatică, mi-a oferit o mică hartă a locului, așa că am început să caut fiecare relicvă și să fur povestea sa:) de pe pancardele amplasate în fața fiecareia.

Așa am descoperit Reduta lui Napoleon: una dintre singurele 4 clădiri din piatră conservate încă din vremea Ducatului Varșoviei, ce aduna peste 300 de soldați sub acoperișul său. Aceasta a fost proiectată de însuși Napoleon în 1806 și construită sub directa sa îndrumare. După plecarea lui Napoleon, clădirea și-a pierdut statutul de redută și a devenit doar magazie pentru medicamente dar poartă încă semnătura eleganței împăratului francez.

•  Intră în pădure și urmărește traseul  pictat pe copaci

Odată ce ai părăsit drumul principal și vei intra în pădure vei avea șansa să descoperi, de la înălțime, întregul complex militar.

Există mai multe trasee turistice marcate diferit pe copacii seculari. Dat fiind că nu am beneficiat de un ghid, nu mi-a rămas decât să le descoper singură și să creez propria  rută de poveste.

Chiar dacă totul era acoperit de zăpada și soarele a refuzat să se arate întreaga zi, am reușit să mă bucur de mici  vietăți sălbatice, de jocul cromatic al cladirilor roșiatice, de liniștea întreruptă doar de răsuflarea mea înghețată.

De pe vârful dealului se pot observa barăcile de apărare, ridicate de către armata țaristă, 1832-1844, având o lungime de peste 3 kilometri și o capacitate de a adăposti peste 20 000 de soldați odată. (Se spune că ar cea mai lungă de acest gen din Europa).

Există 3 turnuri de apărare care înconjoară complexul: Turnul Roșu, Alb și cel de Apă, deschise pentru turiști, unde este posibil să se viziteze catacombele complexului (doar sub îndrumarea unui ghid). În timpul verii, reconstituiri de bătălii, inclusiv din cel de-al doilea război mondial, sunt organizate în fortificații.

Reconstituirile au diferite teme cum ar fi: „plimbarea rusească”, „pașii lui Napoleon” sau „turul Baśka Murmańska” (preferatul copiilor).
Acesta din urmă este bazat pe o legendă: se spune că ursoica albă a fost cumpărată în 1919 de un soldat polonez pentru a impresiona o femeie, pentru a cărei afecțiune a concurat cu un căpitan italian.  Baśka Murmańska a provocat câinele comandantului tuturor armatelor Antantei și a fost numită „fiică a regimentului” iar, mai târziu, a devenit un „soldat” și a început să se comporte ca unul.  Ea a venit cu soldații ruși la Gdańsk pe un vas cu aburi și de acolo a mers pe jos la Cetatea Modlin.  Baska a murit tragic fiind ucisă de un fermier care dorea blana ei pentru soția sa. Povestea a fost descrisă de Eugeniusz Małaczewski și imaginea usoaicei albe a rămas strâns legată de existența Cetății de la Modlin.

Baśka Murmańska si soldatii sai

Am rămas cu un sentiment incomplet după scurta plimbare printre ruinele de la Modlin, acela că trebuie să mă reîntorc, să particip la câteva reconstituiri și să aflu cât mai multe despre acest loc încărcat încă de mister și legende  (cea a ursoaicei „soldat” fiind una dintre multele care circulă încă prin viu grai).

Escapada din această zi a fost o incursiune în trecut, motivul pentru care am putut afla povestea unui loc puțin cunoscut turistului român, șansa de a mai întoarce încă o pagină din istoria tumultoasă a Europei.

A fost fost o mini excursie reușită, plină de peripeții și de emoții, una pe care clar mi-o voi aminti mult timp:).

Ce aș face diferit?  Aș lua clar un ghid, aș aștepta o rază de soare:) și înverzirea pădurii, aș alege să rămân peste noapte să dorm în hotelul construit printre ruine (Royal Hotel) și să vorbesc mai mult cu localnicii .