Amsterdam – orașul contrastelor

Amsterdamul e orașul pe care îl poți vedea de 100 de ori și tot vei găsi ceva nou, ceva ce nu ai descoperit în vizita anterioară, ceva ce te va surpinde și incantaJ. Este orașul libertații controlate, locul în care cultura se îmbină perfect cu distracția, profanul cu sacrul și zgomotul haotic cu linșitea absolutăJ. 

Biciclete parcate langa simbolul orasului (xxx)

Să va povestesc insa câte ceva despre orașul contrastelor care m-a cucerit iremediabil în 2009 și care nu încetează să mă „vrajească” de fiecare dată. Poți  alege Amsterdamul pentru varii motive: de la magia picturilor lui Van Gogh, la romatismul canalelor ce l-au transformat  în „Venetia din Nord”, la  libertatea fumatului de droguri ușoare în cafenele sau plăcerea de a privi femei în vitrine. Nu contează de ce ai ales să ajungi  aici,  e important să vezi cum poți să îmbini toate atracțiile orașului astfel încât să nu ratezi nici una.  

Canalele Amsterdamului

 Eu ador orașul asta, am folosit fiecare oportunitate pe care o oferă, am vizitat muzee, am mers cu bicicletă, am cumpărat flori, am dansat nebunește și am pierdu tmulte ore prin Red light District și cafenele aferente. Toate acestea au în spate tone de povești, unele vor fi spuse în rândurile de mai jos, altele vor fi spuse, la un pahar de vin, prietenilor apropiați iar altele, cele mai intense, nu vor fi spuse niciodată:).

Olandezii vor sa ajute  tot timpul   – chiar dacă ești turist axat pe partea artistică  a orașului sau ai venit doar să pierzi vremea în Cartierul Roșu.  Am găsit oameni extrem de săritori, de la  de la doamna de la  ghișeu din stația de tren, care a ieșit din gară doar  îmi arate exact drumul către hotel, până  la domnul de la metrou care a  coborât special să îmi arate cum  funcționa tonomatul de cumpărat bilete:)

Să  vedem de ce îmi place mie Amsterdamul, cel putin din povestile care po fi spuse :).

• Descoperă cultura  și artiștii Tărilor Nordice

Olanda este una dintre țările cu cel mai mare număr de muzee din lume (există un muzeu pentru aproape orice: artă, brânză, lalele, canale, sex, mori de vânt etc). Foarte multe dintre acestea se pot găsi  în Amsterdam dar aș vrea să va vorbesc despre 2 dintre cele mai fabuloase muzee pe care le-am văzut, până acum, în Europa: Rijksmuseum și Van Gogh Museum.

Manifestatie impotriva violentei in familiei – in fata muzeului

Înainte de  a  vorbi de fiecare dintre cele 2, trebuie  să specific ele se află unul lângă celălalt într-un parc,  în zona istorică a  orașului , înconjurat de biciclete și  voie bună. Începe turul de forță al celor doua muzee  cu o cafea , vei avea nevoie deoarece îți vei petrece câteva ore bune pierdut printre tablouri. Prețul unui bilet de intrare la muzeu  este  destul de piperat, 17,50 euro  dar merită  fiecare bănuț dat.

Rijksmuseum –  este unul dintre muzeele în care putem găsi,  în special, lucrările  artiștilor olandezi de la 1800  (Epoca de aur a creației Tărilor de Jos) pană în 2013. Ințial, la 1800,  colecția deținută acum de Rijksmuseum  făcea parte din muzeul de artă din Haga dar a fost mutată în Amsterdam în 1808. Clădirea muzeului e fabuloasă, iar grădinile te poartă prin diferite perioade ale epocii artistice din Europa și  nu numai (există inclusiv o aripă dedicată artei asiatice).

Gradina din fata Rijkmuseum

 Unul dintre cele mai cunoscute tablouri adăpostite de arcadele de la Rijksmuseum  este „Tura de noapte” (The Night Watch) a lui Rembrant, pictat în 1642. Am stat 2 ore și jumătate pe holurile muzeului, am descoperit picturi senzaționale, sculpturi impresionante și o vastă colecție de porțelanuri japoneze și olandeze.

Portelan Olandez

Cel mai tare mi-a plăcut însă biblioteca, cea care deține una dintre cele mai vechi colecții de carte veche, un loc de poveste cu cărți așezate pe diferite coloane și rânduri,  paradisul pentru orice citiror pasionat.

Biblioteca

Carte veche –  unicat 

Muzeul Van Gogh – a fost mereu preferatul meu deoarece îmi place Van Gogh foarte mult, admir tablourile sale, linia pensulei ce dă senzația de mișcare în fiecare operă. În cadrul muzeului se pot găsi și primele sale schițe, de pe vremea când era considerat un pictor al țăranilor, minunatele Floarea Soarelui și Dormitorul cât și foarte multe autoportrete. Dincolo de lucrările sale, ceea ce creează o emoție specială este colecția de scrisori către fratele său sau prietenul cel mai bun, Paul Gaugain. Deși muzeul îi este dedicat cunoscutului pictor, putem să descoperim și opere ale altor contemporani ai săi precum Gauguin, Toulouse-Lautrec și  Monet.

Autoportret- Van Gogh

• Fă un tur cu barca pe canale și află poveștile ascunse ale orașului

Sistemul de canale al Amsterdamului a fost creat în Epoca de aur, după secolul al 17 lea pentru a proteja  orașul medieval de apele mării. Din 2013 cele peste 165 de canale și 8o de poduri au intrat în patrimoniul Unesco.

Există numeroase oferte pentru astfel de plimbări însă, cum îmi doream să fac cât mai multe fotografii, am ales o barcă micuță, cu max 8 persoane, cu o doamnă ghid extrem de haioasă și bună cunoscătoare a poveștilor din oraș.

Și de o parte și de cealalta se pot admira binecunoscutele case înguste și colorate tipice arhitecturii olandeze. Am aflat că ele sunt atât de înguste deaoerece pe la 1600-1700 impozitele se plăteau în funcție de lățimea casei și cu cât o făcea mai înaltă și îngustă cu atât costa mai puțin. Dar ele sunt și strâmbe nu doar înguste, din cauza terenului care s-a mutat la fiecare nouă inundație (Și sunt destule dat  fiind că aici plouă mult și apele se revarsă de fiecare dată).

Diversitatea caselor

Ghida era extrem de jovială și foarte prietenoasă, încercând chiar să treacă peste cei 3 francezi destul de „veseli” puși pe soții și glume deocheate. A intrat în jocul lor și a spus povestea orașului exact în același stil, exact cu aceeași voioșie. Și-a început relatarea cu faptul că în fiecare an cel puțin 2 turiști amețiți de „magia Amsterdamului” sunt găsiți pe marginea canalelor, fie căzuți în apa fie pur și simplu lesinati:).

Case plutitoare

Ce am mai aflat de simpatica ghida?!

a.  Fiecare casă are în vârf anul în care a fost construită și meseria proprietarului, numele meseriei s-a transformat mai târziu în numele de familie a acestuia.. Din cauza formei acestor case, interiorul lor e foarte îngust și pe scările în formă de spirală e imposibil, uneori, să treacă două persoane. De aceea fiecare casă e prevăzută, cu un cârlig pe care se obișnuia să se ridice mobila sau obiectele grele ce nu puteau fi urcare pe holurile minuscule

b. Bisericile superbe care se pot vedea pe malurile canalelor și-au modificat scopul inițial, s-au transformat din lăcașe de cult în cluburi moderne (trupe cunoscute vin să concerteze pentru grupuri restrânse de prieteni), în hoteluri de lux sau Săli de conferințe

c. Mica barcă a trecut și pe lângă mult cunoscutul muzeu Anne Frank, casa micuței ce a cunoscut celebritatea după moarte, autoarea unei cărți ce a devenit simbol al luptei împotrivă Holocaustului.  Anne Frank a stat ascunsă în această casă, timp de 2 ani,  într-o cameră împreună cu alte 4  persoane, până când a fost capturată și dusă la Auschwitz. Anne Frank e simbolul curajului olandez, celebritatea ei este însă simbolul unei publicități puțin exagerate (aș spune eu).

Case plutitoare

În rest, bucură-te de această plimbare, ia-ți energia din frenezia celor care organizează petreceri pe canale (deși muzica tare e interzisă pentru a nu deranja locatarii caselor), admiră casele plutitoare (soluții mai puțin costisitoare pentru multe persoane) și fotografiează cât mai multe cadre speciale.

Romance la Amsterdam

• Plimbă-te pe străduțele din Centrul Vechi

Canelel orasului

Este aproape imposibil să nu te pierzi în Amsterdam: toate străduțele par a fi la fel, fiecare pod e prevăzut cu ghiveche, biciclete colorate și călători plini de entuziasm și bucurie. Traseul meu preferat pe jos este de la Piața de flori (cea mai mare pe care am văzut-o până acum) până în piața Palatului regal, pe lângă Gara Centrală (o clădire absolut impresionantă), pe canale, până la celebrul Cartier Roșu.

Celebrele lalele de lemn Van Gogh

Piata de Flori

La început vorbeam despre faptul că Amsterdamul este orașul controverselor și antagonismelor, fapt dovedit și de faptul că cea mai veche biserică din oraș (datând de la 1300) se află îm mijlocul Red Light District:). Această biserică se află în inima Red Light District  și este închinată Sfântului Nicholas, patronul marinarilor.  Clădirea este un simbol al libertății de gândire, nu doar că e rămășiță a religiei într-o zonă înclinată laicului dar, în 2015, a gazduit o expoziție de fotografie lesbi, gay sau bisexuală .

Vechea Biserica Oute Kerk – Cartierul Rosu

 La  1410, o nouă biserică a fost ridicată în piața Palatului Regal și micul lăcaș de cult din Cartierul Roșu, și-a păstrat doar denumirea de  Oude Kerk,  Biserica Veche.  O expoziție de fotografie era expusă în Biserica Nouă, din centru.

Noua Biserica 

Și pentru că e destul de extenuant să mergi atât de mult pe jos și pentru că ai nevoie de multă  bună dispoziție, nu îți poți refuza o waffle cu ciocolată multă și fructe proaspete:).  Și da….vei avea nevoie de multă energie în acest oraș care își începe a două viață, cea de noapte, după orele 22:00.

Opera Nationala 

• Ia pulsul plăcerilor interzise

Cartierul Roșu- sau Casa Păpușilor umane (așa cum îmi place să îi spun)

Teatrul erotic-inchis pe timp de zi

Chiar dacă nu ești fan al libertății absolute și  nu susții legalizarea prostituției, eu tot îți sugerez să pierzi ceva vreme prin Cartierul Roșu.  Este istoric ,în primul rând;  tolerarea prostituției este foarte veche în Amsterdam și deși au fost multe voci care au reclamat acest lucru, practica a continuat (acest lucru este mult mai ok pentru cele care chiar oferă aceste servicii).

 Imaginea romantică a orașului se poate, uneori, îmbina perfect și cu luminile roșii de aici, străzile sunt pline de oameni curioși: tineri puși pe distracție (este locația numarul 1 pentru petrecerile burlacilor și burlăcițelor din Europa), oameni de toate vârstele care tratează zona fix ca pe o curiozitate, cupluri dornice sa mai  codimenteze relația etc. Este zona cu cele mai multe restaurante, cluburi și hoteluri, este  pulsul vieții de noapte și simbolul libertății controlate, este cea mai veche parte a orașului.

Take it or leave it: nu trebuie să susții o idee dar trebuie să o tratezi fix așa cum e! Nu uita că nu ai voie să faci poze cu fetele din vitrine, nu ești obligat să intri, nu ești obligat să ajungi aici așa că dacă tu crezi că moralitatea ta nu suportă o astfel de vizită, evit-o:)! (și da, am avut o amică ce s-a simțit, acum ceva ani, lezată de ideea Cartierului Roșu).

Coffe Shops – locul în care te amețești doar inpirând fumul

Dacă atunci când spui Cafenea ai imaginea  Starbuks sau Costa Caffe, gândește-te de două ori când intri într-una în Amsterdam:). Legalizarea drogurilor ușoare a fost și ea subiect de discuție în Amsterdam, însă cu toate acestea, funcționează perfect din 1970. Sunt peste 200 de „cafenele” în Amsterdam din care poți să îți procuri astfel de țigări, să bei cafea, sucuri sau orice altă băutură fără alcool.

Produse ce se pot cumpara de la Suveniruri

 Un coleg olandez povestea, în 2012 , că s-a discutat  interzicerea comercializării de droguri ușoare către cei care nu erau rezidenți ai orașului (pentru a evita că orașul să devină țintă turistică doar pentru acest scop).

După lungi dezbateri s-a ajuns la concluzia că o astfel de interzicere va duce la creșterea traficului și ar încalcă ideea libertății atât de mult susținută în Olanda.  Așa că liberul arbitru funcționează perfect: vrei să intri și să fumezi, e ok  atâta timp cât ești pașnic; nu vrei să faci acest lucru, este perfect- treci pe lângă aceste cafenele și îți poți continuă liniștit turul orașului.

 Așa că eu te laș să descoperi singur orașul, să îi cunoști bogățiile și frumusețile (turistice sau umane) și să ai parte de cât mai multă distracție.

 

 

Kaliakra & Balcic -frumusete salbatica si istorie

Bulgaria e pentru unele persoane prima destinație în afara țării, e la granița noastră și oferă câteva variante de  „evadare” din cotidianul  românesc destul de interesante și frumoase.

Sunt născută la marea Neagră și e normal să ador tot ceea ce e legat de ea. Poate nu e cea mai frumoasă, poate nu are cele mai strălucitoare culori sau cel mai fin nisip, însă este a mea:).  Am tot scris pe acest blog despre destinații superbe de călătorit, despre excursii mai lungi sau doar de o singură zi însă nu am scris până acum despre ce putem găsi la doar câteva ore de condus de granițele țării.

Nu voi vorbi de motivele pentru care mulți turiști aleg Bulgaria și litoralul său ca locația numărul 1 pentru vacanțele de vară, voi vorbi însă despre cum am descoperit eu Cap Kaliakra si Balcic, în 2007, într-o perioada când nu aveam GPS sau, nici macar, indicatoare în litere latine. Am înțeles încă de atunci că mă voi întoarce mereu să admir stîncile de la Cap Kaliakra, să beau o cafea la Balcic sau să conduc liniștit pe drumurile spre Albena.

• Kaliakra – un loc cu multe povești

Capul Kaliakra se află la 1 oră și jumate de condus de la Vama Veche și oferă un peisaj ușor sălbatic, stânci de peste 70 de metri înălțime deasupra mării și o istorie ce se pierde în negura timpului.

Dincolo de frumusețea naturii, aici se găsește și un sit arheologic, Capul Kaliakra a fost mereu un punct cheie, oferind un avantaj strategic asupra Mării Negre, ocupat succesiv atât de Traci, Romani, Bizantini, Otomani sau de Români. Numele de ‘Kaliakra’ vine de la cuvintele grecești care înseamnă „frumos” și „fortareata”. Chiar înainte de sosirea bizantinilor, aici a existat încă din secolul 4 înainte de Hristos, o tabără a tracilor, trib cunoscut și cu numele de Tirizi. În 1444, regele Vladislav III al Poloniei și-a așezat tabăra aici în timpul războilui cu Imperiul otoman

Se spune că stâncile au culoarea roșiatică de la sângele celor care au murit să apere fortăreața de-a lungul vremurilor.  Dar această nu e singura legendă spusă la Kaliakra: o alta susține  că 40 de tinere, singurele supraviețuitoare ale atacurilor tucești, au sărit de pe stânci pentru a nu fi capturate și convertite la islamism de către atacatori.

La intrarea în sit  există un obelisc care se și numește „ Cele 40 de domnișoare”, ridicat în memoria acestora. Și în ziua de aici se mai găsesc rămășițe ale zidurilor originale, unele dintre acestea sunt însă păstrate în interiourl micului muzeu arheologic, așezat într-o mică peșteră de sub stânci. O poveste veche face referire la călătoriile Sfântului Nikola, patronul marinarilor, care și-a găsit sfârșitul în apele de la  Kaliakra, de aceea se poate găsi și o capela, așezată superb pe pietrele antice, ce oferă o imagine absolut încântătoare asupra mării.

În mod normal zonă e foarte aglomerată, este o oprire în drumul acelora care fie se duc la castelul reginei Măria de la Bâlci sau la fermă de scoici de la Dalboka.
Am avut anul acesta plăcerea deosebită de a veni cu un grup de fotografi doar că să prindem un răsărit și, pentru prima dată, m-am putut bucura de liniștea de la Kaliakra, de vegetația sălbatică, de culorile răvășitoare și de un răsărit fenomenal.

Am stat câteva ore bune doar pentru a putea să cuprind cu privirea tot ceea ce îmi fusese „interzis”  in celelate vizite:)

Dacă ai venit să bei cafeaua de dimineață pe stâncile de la Kaliakra, poți să iei prânzul la Dalboka, destinația preferata a tuturor constănțenilor:).

Pranz copios la Dalboka

Ce e aici? E o fermă de scoici, construită inteligent cu bani europeni, cu o invetitie minima în design și confort dar cu un respect pentru bucătărie și preparate cu scoici. Am avut atât experiențe pozitive cât și negative la Dalboka dar asta poate ține fie de norocul fiecăruia sau modul de a se organiza. Sfatul meu: nu mergi niciodată în weekend fără rezervare dacă ești într- un grup mai mare de 4 persoane, nu mergi niciodată flămând pentru că s-ar putea să mori de 2 ori de foame până se ia doar comandă și să ai cash leva cu tine pentru a evită să fii foarte păcălit („un pic” păcălit vei fi oricum:)). Dacă totuși nu ai leva cu tine, poți plăți cu RON sau cu cardul.
Este o experiență cu mâncare foarte bună, cu o priveliște frumoasă și cu multă voie bună, dacă reușești să treci peste inconvenientele logistice:)

 

• Balcic – un castel și o grădina de istorie

Castelul reginei

După ce ai luat prânzul la Dalboka sau ai băut cafeaua la Kaliakra, poți continuă vizită de o zi către Balcic, acel loc superb, cândva  romanesc, ce poartă încă ampreta Reginei Măria a României.

Veranda din castel

Astăzi Balcicul este mereu plin, poate prea multă lume, prea multe tarabe, prea comercializat și prea plin de tot felul de turiști. Balcicul descoperit de mine în 2007 era liniștit, turistul era tratat senzațional, te bucurai cu adevărat de picătură de istorie românească de pe teritoriu bulgăresc.

 

drumul catre gradinile de la Balcic

Cum a ajuns Balcic punct de reper pe hartă intelectualității românești di nperioada interbelică? În 1921 Regină Măria a Romaniei  a vizitat vechiul sit arheologic trac de la Balcic și s-a indragistit nebunește de aceste locuri și a decis să își construiască o casă de vară aici (cunoscută mai apoi că și castelul de la Balcic).

Eu nu aș numi-o „castel” aș numi-o „conac”, o casă superbă albă, înălțată pe o mică stâncă, cu camere incantatore și spațioase, cu ferestre ce dau către mare și către grădinile cu trandafiri.

Flori de vara la Balcic

Odată vizitată această, coboară către grădini, gustă un pahar de vin din trandafiri și păstrează un moment de reculegere la mică bisericuță sau admiră, pur și simplu, valurile Mării Negre.

 

Colectia de vinuri 

 În timpul celul de-al doilea război mondial, pentru a securiza alianță cu Bulgaria, Hitler a obligat România să cedeze teritoriul din sudul Dobrogei  inapoi propietarilor de drept (Bulgaria).

Bisericuta reginei

Noua conducere nu a renunțat însă al moștenirea culturală lăsată de curtea reginei Măria și a adăugat, că parte adiacentă a castelului, grădină botanică, în care se găsesc specii rare de casctuși sau plante exotice.

 

S-a scris mult pe blogurile de travel despre Balcic dar  pentru mine Balcic si Kaliakra vor rămâne mereu primul loc, din afara României, unde am dus-o pe mama mea, prima mea ieșire cu mașina pe drumuri necunoscute și un loc cu o atmosferă romanțată, dragă mie:).